Marc Levy: Ea & el

Ea & el, cartea scriitorului francez Marc Levy, este un exerciţiu de imaginaţie plasat în mari oraşe de pe trei continente, având în comun timpul actual, cu inevitabila sa globalitate.

Romanul original, intitulat în limba franceză  Elle et lui, a apărut în februarie 2015 şi încă din acelaşi an este accesibil publicului român în traducerea Alizei Peltier, prin grija Editurii Trei.

Ea şi el s-au cunoscut pe Internet, prin intermediul unui site de întâlniri. S-au cunoscut, în sensul că au aflat unul despre celălalt şi s-au întâlnit faţă în faţă. De fapt, cunoaşterea reciprocă a fost un proces lung, „intermediat” de întreaga acţiune. Autorul acordă cititorilor acces mai larg la contextul evenimentelor, dezvăluind aproape simultan destine simetrice, dar paralele. Paralelismul este perturbat de farse şi trădări, unele josnice, altele „magnifice”, după cum însuşi autorul se exprimă.

Locul principal al acţiunii este Parisul, al cărui imagine conturată în roman se deosebeşte prea puţin de a celorlalte oraşe legate de acţiunea romanului. Cititorul are libertatea să individualizeze oraşul, în funcţie de experienţa personală, dobândită prin educaţia şi lecturile anterioare.

Personajele, ale căror destine iniţial paralele se apropie, sau, din contră, se distanţează, lasă să se întrevadă gânduri despre prietenie şi dragoste, despre talentul de scriitor sau actor, despre succesul profesional şi celebritate. Spre deosebire de tratarea ambiguă a acestor teme, decriptarea mesajelor de pe siteul de întâlniri poate constitui un adevărat ghid practic pentru cei interesaţi. Vizionarea Parisului de la înălţime este poate cea mai frumoasă scenă a romanului, idee excelentă, care ar fi meritat mai multă amploare, eventual un fragment descriptiv, care să confirme celebritatea autorului.

Principala calitate a romanului Ea & el este imaginaţia, iar principalul neajuns este lipsa de profunzime. Pentru cititorul care, pe lângă acţiunea captivantă, caută prin lectură prilej de reflecţie, balanţa timpului alocat lecturii şi a satisfacţiei intelectuale aferente se menţine în echilibru fragil, cu tendinţa de deplasare în direcţia pierderii de timp.