2017. június 13., kedd

Lauren Frankel: Adevăr sau provocare



Romanul "Adevăr sau provocare" de Lauren Frankel a apărut în anul 2015, cu titlul original în limba engleză „Hyacinth Girls”. În anul 2016 a apărut versiunea în limba română, la editura Trei, tradusă şi adnotată de Bogdan Coşa.

Titlul original se referă mai mult la personaje, în timp ce titlul acordat de către traducător are legătură strânsă cu acţiunea romanului. Ambele titluri sunt potrivite, dar cititorul versiunii în limba română are şansa de a le corela, mulţumită intervenţiei inspirate a traducătorului.

„Adevăr sau provocare” este o carte care îndeamnă la atenţie faţă de cei din jurul nostru, fie rude, prieteni, colegi, cunoscuţi sau chiar şi necunoscuţi. Acordând atenţie, reuşim să ne apropiem de cunoaştere, atât cititorul adult, cât şi cititorul adolescent, fiecare în felul său. Lectura romanului este potrivită atât pentru adolescenţi, cât şi pentru adulţi. Pentru adulţi poate constitui o redescoperire a experineţei proprii, iar pentru adolescenţi,  o revelaţie a lumilor paralele. Adultul şi adolescentul se pot adânci fiecare în lumea lor, pot recepta romanul la nivelul propriu de cunoaştere şi experienţă. Pot să desemneze inclusiv personajul principal şi să se concentreze pe oricare dintre firele acţiunii.

Unul dintre fire poate să fie constituit din şirul de întâmplări prin care trece o tânără de treisprezece ani la şcoală, acasă şi în cercul de prieteni. Se vorbeşte deschis despre lucruri ascune, care rareori ies la iveală, acoperite fiind de reguli şi convenţii.
Alt fir poate să fie devenirea adultului, privind în urmă până la vârsta adolescenţei, evocând gândurile şi sentimentele de atunci şi judecând în acord cu vârsta şi experienţa adultului.
Autoarea îşi dovedeşte măiestria şi prin felul cum împleteşte aceste două fire precum şi prin realismul şi sensibilitatea prezentării interacţiunii personajelor de diverse vârste.
Deosebit de frumoasă este metafora copacului prezentat ca izvor de forţă, rezistenţă şi element de protecţie. Găsim în roman iubire necondiţionată, înţelegere totală şi ocrotire dusă la extrem. Altă calitate a romanului este tratarea nuanţată şi profundă a relaţiei dintre victimă şi agresor, a adevărului perceput de către fiecare şi a celui agreat de societate.
Cunoaşterea dobândită duce în finalul romanului la schimbarea în bine şi la capacitatea de acţiune. Personajele principale supavieţuiesc unei perioade extrem de dificile, din care ies călite, intărite, capabile să ofere sprijin celorlaţi şi să acţioneze eficient în interesul propriu.

Întrebarea „Tu îţi cunoşti copiii?” se va întipări în memoria cititorului adolescent şi adult, şi le va ghida comportamentul în cea mai bună direcţie posibilă. Autoarea, educator şi bibliotecar de profesie, împărtăşeşte din experienţa profesională proprie, dovedind în acelaşi timp calităţi de scriitor care merită aprecierea publicului.



Meg Medina: Fata care a îmblânzit vântul





Romanul Fata care a îmblânzit vântul”, de Meg MEDINA, a fost publicat în Statele Unite, în anul 2012, cu titlul original The Girl Who Could Silence the Wind. Cartea a apărut în limba română doi ani mai târziu, în 2014, la editura RAO, tradusă de Cristina Barbu.

Cititorul pragmatic, văzând doar titlul în sine, se poate gândi la un personaj tânăr, la o fată care să fie geniu al tehnologiei.
Cititorul predispus la abordări romanţate, datorită acestui titlu, se poate gândi la realizarea imposibilului. Lectura romanului oferă prilej de cugetare despre autocunoaştere şi relaţionare cu cei apropiaţi, despre încrederea în sine şi aşteptările celorlalţi. În acest context, posibilul şi imposibilul au sens doar raportat la viaţa fiecăruia, iar veriga de legătură suntem noi înşine.

Personajul principal al romanului este prezentat din primele clipe ale vieţii sale prin formulări paradoxale şi, în acelaşi timp, deosebit de frumoase:
„Din momentul în care Sonia Ocampo sosi pe lume, vânătă şi tremurând, speranţele, visurile şi temerile celorlalţi au cântărit greu pe umerii săi.”
„Blestemul se abătu fără niciun avertisment asupra vieţii Soniei Ocampo, înainte ca ea măcar să se fi născut, deghizat în noroc.”

Romanul oferă prea puţine indicii pentru precizarea locului acţiunii. Întâmplările se petrec undeva, într-un orăşel dintre munţi, numit Tres Montes, dar şi într-un oraş mare, denumit „capitala”, şi nimic în plus. Drumul dintre Tres Montes şi capitală este, de asemenea, loc al acţiunii: sălbatic, splendid, misterios, primejdios.
Căutând indicii în afara textului, aflăm cu uşurinţă date biografice ale autoarei: este fiica unor emigranţi cubanezi, născută în Statele Unite. După propria mărturisire, nu a fost niciodată în Cuba, dar ţara de origine a părinţilor a fost prezentă în familie, ca motiv permanent de îngrijorare. Cuvintele spaniole din versiunea în limba română, probabil preluate ca atare de traducător din textul original în limba engleză, conturează o atmosferă „latino”, asemănătoare mult difuzatelor telenovele. Cele mai multe personaje secundare se încadrează în această atmosferă, în sensul că adesea nu sunt ceea ce par a fi. Vorbele frumoase şi formulările politicoase pot ascunde intenţii josnice, iar comportamentul aparent dur poate ascunde grijă şi intenţii bune.

Cititorul, fie chiar şi cel pragmatic, cu mare probabilitate, se va lăsa furat de frumuseţea naraţiunii. Totuşi, va rămâne mult timp nedumerit: de ce îndoiala apare în roman ca certitudine? Uneori, şi cei mai puternici, înzestraţi, talentaţi, educaţi oameni se îndoiesc de capacităţile lor. Este de înţeles ca Sonia, o fetiţă născută, crescută, educată într-o comunitate mică şi izolată, să fie încercată de îndoieli. Astfel, efortul de a-şi ascunde îndoielile denotă spirit de sacrificiu şi grijă faţă de ceilalţi. Pe de altă parte, unele pasaje din roman induc impresia de certitudine. Dacă Sonia şi părinţii ei sunt siguri că fetiţa nu deţine calităţile pe care ceilalţi i le atribuie, atitudinea se apropie de impostură, iar judecata se schimbă...

Romanul „Fata care a îmblânzit vântul” este o poveste frumoasă, despre alţi oameni, alte locuri şi alte vremuri. Principala sa calitate este optimismul, iar absenţa a ceea ce se numeşte „universalitate” este principalul neajuns.

2017. június 8., csütörtök

Szent László nyomában Székelyföldön





A csíkszeredai Petőfi Sándor Általános Iskola negyedikes csapatai mérték össze tudásukat június 7-én a Szent László nyomában Székelyföldön című játékos könyvtári foglalkozáson. Jó volt együtt játszani és tanulni.

NAGY SZIDÓNIA ÉVA EGYÉNI TÁRLATA A KÖNYVTÁRBAN










Nagy Szidónia Éva csíkszeredai képzőművész alkotásaiból nyílt egyéni kiállítás a Kájoni János Megyei Könyvtárban 2017. június 6-án délután. A tárlat megnyitójára sokan eljöttek, megtelt érdeklődőkkel a könyvtár előadóterme. Túros Eszter művészettörténész méltatta a kiállított alkotásokat.
Hét év után először jelentkezett Nagy Szidónia Éva egyéni kiállítással, a könyvtárban bemutatott alkotásokat több év terméséből válogatta a művész.
Túros Eszter szerint Nagy Szidónia alkotásait szemlélve mágikus térbe lépünk, az alkotó nem fél a színektől és formáktól, képei az otthonosság érzetét keltik a nézőben. A fraktálszerű rendszerekben való alkotásmód jellemző Nagy Szidóniára, például a mandalaforma, amelyet előszeretettel használ, mindig egy személyes történet közvetítője, belső útra invitálva a nézőt.
A kiállítás megnyitójáról a sajtóban: Keresztes Bea:  A képekben rejlő mágia. Hargita Népe, 2017. június

2017. június 2., péntek

Harctéri fotónyomatok – első világháborús fotók kiállítása a könyvtárban











Az első világháború emlékezetét felelevenítő kiállítás megnyitójára és előadásra került sor 2017. május 31-én délután a Kájoni János Megyei Könyvtárban, a XIII. Hargitai Megyenapok eseményeinek sorában. Ötven ritka és értékes háborús fotográfiát láthatott a közönség dr. Katona József budapesti orvos magángyűjteményéből. Katona József elmondta, a kiállítás a Nagy Háború centenáriumára készült azzal a céllal, hogy ízelítőt adjon a borzalmas világégésről. Eredeti fotódokumentumokat mutat be, amelyek hiányoznak a hamisan írt történelemkönyvekből.
A Nagy Háború alatt az Érdekes Újság által meghirdetett fotópályázatokra készültek. A pályázatokon amatőr és profi fotósok vehettek részt. Az öt pályázatra összesen 6800 kép érkezett, az újság ezeket fokozatosan közölte. A komoly zsűrizést követően a képekből különleges fotónyomatok készültek. 120 fotónyomatból 10 album készült. Dr. Katona József apai nagyapjától, a szintén dr. Katona József, első háborús kórházparancsnoktól örökölt egy ilyen albumot. A találkozón Katona József vetítéssel kísért előadása képeslapok, dokumentumok, fényképek, segítségével nyújtott betekintést a 20. század eleji magyar katonai orvoslás és a világháború történetébe.